- gloátã
- s. f., g.-d. art. gloátei; pl. gloáte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
gloátã
Look at other dictionaries:
gloată — GLOÁTĂ, gloate, s.f. 1. (depr.) Mulţime (pestriţă) de oameni strânşi la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din ţărani. – Din sl. glota. Trimis de gall, 20.03.2008. Sursa: DEX 98 GLOÁTĂ s., adv.… … Dicționar Român
gloating — gloat·ing || gləʊtɪŋ adj. triumphantly malicious, exultant gləʊt v. feel or express triumphant and malicious satisfaction at another s misfortune, exult … English contemporary dictionary
buluc — BULÚC, bulucuri, s.n. 1. Număr mare de oameni strânşi la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din ţările româneşti)… … Dicționar Român
liotă — LÍOTĂ, liote, s.f. (pop. şi fam.) Grămadă, mulţime (de fiinţe), gloată. – Din bg., scr. lihota. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98 LÍOTĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, stol. Trimis… … Dicționar Român
plebe — PLÉBE s.f. 1. (În Roma antică) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă, care trăiau din câştiguri întâmplătoare şi din distribuţii făcute de stat. 2. (În evul mediu) Pătura cea mai săracă a populaţiei orăşeneşti din apusul … Dicționar Român
popor — POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări,… … Dicționar Român
prostime — PROSTÍME s.f. (înv.) Oameni de rând; mulţime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. ime. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROSTÍME s. v. gloată. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PROSTÍME s. v. dobitocie,… … Dicționar Român
adunătură — ADUNĂTÚRĂ, adunături, s.f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peior.) Grămadă de oameni adunaţi din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. ătură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
ciopor — CIOPÓR, ciopoare, s.n. 1. Grup de animale de acelaşi fel (şi de aceeaşi vârstă). v. cârd, cireadă, turmă. 2. Grup, ceată, mulţime de oameni. – Din magh. csoport. Trimis de hai, 18.12.2007. Sursa: DEX 98 CIOPÓR s. cârd. (Un ciopor de oi.) Trimis … Dicționar Român
ciurdă — CIÚRDĂ, ciurde, s.f. (reg.) 1. Cireadă. ♦ Turmă de animale necornute. 2. (fam.) Mulţime de oameni, de copii etc.; ceată, cârd. – Din magh. csorda. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 CIÚRDĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cireadă, cârd, droaie … Dicționar Român
